Poet de rară sensibilitate, talentat tălmăcitor din lirica modernă universală şi harnic publicist, Barbu Nemţeanu, scriitorul cu cea mai răspîndită carte de vizită pe care l-au dat Galaţii din trecut a trăit soarta tragică a artistului într-o orînduire nedreaptă.
Trecind fugar prin scurta şi zbuciumata sa viaţă scriitorul şi-a irosit forţele creatoare în epuizanta muncă gazetărească, lucrînd ca redactor la periodicile gălăţene „Înainte“ şi „Galaţii noi“, apoi la „Adevărul“, „Noua revistă română", „Convorbiri literare“, „Convorbiri critice“, „Flacăra‘ şi „Scena"; maturizarea sa artistică şi ideologică, expresie a contactului cu mişcarea muncitorească, îl integrează în presa de stînga, publicînd în „Viitorul social“ „versuri cu intenţiuni proletare", apoi la „Facla“ şi „Viaţa socială“ ale lui N.D. Cocea, sub influenţa căruia va redacta la Galaţi revista săptămînală „Pagini libere“, „publicaţie socialistă ce militează pentru o literatură realistă, împotriva curentelor reacţionare şi decadente".
Poezia lui Nemţeanu îşi are, fără îndoială, rădăcinile în această atmosferă: în ciuda unui anumit eclectism ce-i orientează creaţia lirică de început (romantic eminescian, simbolist, tradiţionalist idilic, ironist elegiac) nota realistă, uşor pamfletară, transpare vizibil.
Poezia „Galaţi“ publicată în „Pagini libere“, avînd conţinut demascator, a suscitat critica „Convorbirilor critice“ conduse de M. Dragomirescu care, apreciind-o pe ton aspru şi moralizator ca „satirică“, a recunoscut în mesajul ei „un suport ideologic extraordinar“.
Poezia „Galaţi“ publicată în „Pagini libere“, avînd conţinut demascator, a suscitat critica „Convorbirilor critice“ conduse de M. Dragomirescu care, apreciind-o pe ton aspru şi moralizator ca „satirică“, a recunoscut în mesajul ei „un suport ideologic extraordinar“.
Satira socială se realizează aici magistral, apăsarea de plumb a lumii capitaliste fiind personificată atît de plastic în versurile:
„Galaţi oraş cumplit de negustori,
La tine stă poetul că-n Sodoma
El seamănă cu trudă mîndre flori,
„Galaţi oraş cumplit de negustori,
La tine stă poetul că-n Sodoma
El seamănă cu trudă mîndre flori,
Tu nu le poţi simţi însă aroma...“
Infierînd atotputernicia banului, Nemţeanu dezvăluie minciuna celor ce, „D-un singur zeu acuma, ştiu s-asculte, / D-un zeu turnat din aur şi argint.“
Viziunea lirică realistă aparţinea, fără îndoială, poetului protestatar care detestă „vechiul oraş capitalist“, ura mergînd pînă la ameninţarea directă, cînd poporul, asemenea Dunării înverşunate, va cere răzbunare:
„O, teme-te, oraş nelegiuit,
De-a Dunării cumplită răzbunare,
În curgere de val spre răsărit
Va duce despre tine veşti amare...“
Viziunea lirică realistă aparţinea, fără îndoială, poetului protestatar care detestă „vechiul oraş capitalist“, ura mergînd pînă la ameninţarea directă, cînd poporul, asemenea Dunării înverşunate, va cere răzbunare:
„O, teme-te, oraş nelegiuit,
De-a Dunării cumplită răzbunare,
În curgere de val spre răsărit
Va duce despre tine veşti amare...“
Văzută temperamental, poezia lui Nemţeanu, traversată deseori de tristeţi şi dureri copleşitoare, respiră, totuşi, liberă, într-o atmosferă luminoasă, optimistă.
Volumul „Stropi de soare“ (cel mai reprezentativ în creaţia poetului) încorporează un registru tematic complex dominat de o coordonată majoră expres educativă: umanismul.
Găsim aici dragostea de viaţă şi natură, iubirea neprihănită, nobila aspiraţie spre bine, spre frumos, spre soare. Poetul solar, atras de vraja înălţimii, dar chinuit şi de inadaptabilitatea la condiţiile vieţii burgheze, Nemţeanu se vrea „un pui de vultur“, capabil să scruteze zările, să răzbune nedreptăţile: „Înalţă, vultur, fruntea-ngenuncheată
Spre cerurile-albastre înc-odată,
Tu eşti al lor şi ele-s ale tale!
Într-un avînt, tu culcă orice stavile la pămînt...!“
Volumul „Stropi de soare“ (cel mai reprezentativ în creaţia poetului) încorporează un registru tematic complex dominat de o coordonată majoră expres educativă: umanismul.
Găsim aici dragostea de viaţă şi natură, iubirea neprihănită, nobila aspiraţie spre bine, spre frumos, spre soare. Poetul solar, atras de vraja înălţimii, dar chinuit şi de inadaptabilitatea la condiţiile vieţii burgheze, Nemţeanu se vrea „un pui de vultur“, capabil să scruteze zările, să răzbune nedreptăţile: „Înalţă, vultur, fruntea-ngenuncheată
Spre cerurile-albastre înc-odată,
Tu eşti al lor şi ele-s ale tale!
Într-un avînt, tu culcă orice stavile la pămînt...!“
În preajma aniversării a 90 de ani de la naştere preţuirea poetului a fost semnul distinct al dragostei pe care contemporaneitatea noastră o acordă moştenirii literare.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu